Forrest Gump - A Wonderful Life's Story
23 iulie 2012, 03:28pm
Cred că am văzut Forrest Gump prima oară în 1998, într-o perioadă când HBO-ul era la început în cablul TV românesc. Eram la liceu, în primii ani, iar din momentul în care l-am cunoscut pe Forrest Gump, Tom Hanks a devenit actorul meu favorit (The Green Mile a urmat ca o confirmare binemeritată a talentului său ieșit din comun, cel puțin noțiunea de comun așa cum am perceput-o eu).Nu știu ce m-a atras la film prima oară când l-am văzut, dar îmi aduc aminte cât se poate de clar că simțeam nevoia să îl revăd... o nevoie instinctuală, simplă, dar care invoca o presiune sufletească deosebită. Așa că l-am revăzut la scurt timp, tot pe HBO, și tot cu aceeași împlinire sufletească ca și prima oară. Și, din nou, am simțit nevoia să-l revăd, așa că m-am uitat din nou la film când am prins următoarea difuzare. În total, cred că am văzut filmul de cel puțin 8 ori numai în acel an. Între timp, până în prezent, am pierdut numărul de vizionări la 35.
Am încercat să scriu câteva cuvinte despre film cu mult timp în urmă, să încerc să explic motivul pentru care astăzi, Forrest Gump este și va rămâne filmul meu preferat. De fiecare dată începeam cu o idee bine stabilită, dar urma un flux de alte sute de idei care o copleșeau imediat... așa că aproape de fiecare dată renunțam. Probabil că sometimes, there just aren't enough words (parafrazându-l pe Forrest, care spunea: "I guess sometimes there just aren't enough rocks..."), pentru că, bănuiesc eu, estomparea idelor într-un stadiu de o incipiență apogetică nu poate fi decât un semn de slăbiciune. O slăbiciune care persistă, după 18 ani, cu aceeași flacără vie a speranței și a recunoștinței pentru lucrarea minunată pe care Dumnezeu o realizează prin fiecare dintre noi. Pentru că, și cred asta cu mare convingere, Forrest Gump este utopia divinității sacrificiului pentru cauzele nobile ale existențialismului, așa cum este el perceput în realitatea din trecut, dar cu puternice rădăcini în fundamentalismul de astăzi și, aproape silogistic, stâlpul constructiv al idealismului de mâine.
Am regăsit în Forrest Gump o combinație unică de laitmotive, plecând încă de la început cu cel mai simplu, acela al timpului necruțător, culminând apoi situațiile conjuncturale favorabile lui Forrest, conturând personalitatea de excepție a celui care își conștientizează propriul intelect (care pare parcă desprins din inerția temporală a autismului clasic - și aici nu pot decât să mă gândesc iarăși la K-PAX, despre care am scris și în trecut), cu o evoluție spectaculos de sinceră, discretă și modestă în același timp, pe tot parcursul filmului. Forrest se transformă, treptat, într-un simbol al speranței, al curajului și al sincerității debordante, un model de existență unică prin propria-i banalitate și simplitate. Gradual, el devine un personaj care, deși contemplă umanitatea prin cele mai simple gânduri, va reforma curente de gândire, dominând prejudecăți și punând bazele unor concepte și idei noi. Ideea fundamentală a filmului se concretizează în simbolistica extrem de puternică transmisă, care depășește handicapurile sociale impuse de cotidian și determină revoluția întregului complex motor în jurul unui sentiment pur și inocent, privit prin ochii celui care, chiar și la 40 de ani, vede viața ca un copil - dragostea.
Chiar și erou, participant la momente cheie în istoria țării și simbol involuntar al unei generații viitoare, pentru Forrest dragostea înseamnă viață, pulsul vital al întregii sale existențe, iar aceasta se resimte cel mai puternic în momentul în care Forrest își cunoaște propriul copil.Combinația unică de momente triste, pe alocuri amuzante (care de fapt se constituie în esență într-o satiră fină la adresa societății contemporane), idealurile exprimate prin situații simple, dar cu numeroase laturi metaforice, care se reunesc pe final într-un destin extraordinar, construiesc prin Forrest Gump un etalon existențial deosebit de puternic, ancorat într-un cadru atemporal aproape suprarealist, dar clădit pe fundația necesară oricărui suflu generator de viață: speranța.
 0 comentarii | | 1.7/5 (137 voturi) | | Comentează |
