Battlestar Galactica
6 iulie 2008, 05:39pm
Încercând să transced problemele existenţiale ale cotidianului, am urmărit, cu viteza superluminică, sezoanele din Battlestar Galactica. Recunosc, nu am avut răbdare să le urmăresc cu toată atenţia necesară celor aproximativ 4 x 20 = 80 de ore de film asociate (fără episoadele pilot, etc.), prin urmare am făcut un fel de "skimming" în storyline şi, deşi iniţial părerea mea a fost una puternic pozitivă asupra evoluţiei situaţiei şi personajelor din film, în cele din urmă am ajuns să îmi schimb aproape total părerea.
Am văzut destule filme SF la vârsta mea, fiind unul dintre copiii generaţiei StarTrek TNG (încă mai am toate DVD-urile cu captain Jean-Luc Picard :-), însă Battlestar Galactică a reuşit să îmi provoace dezinteres într-un final, datorită scenariului care, sincer, pare mai mult comercial decât de acţiune. Poate că sunt adeptul laturii "umane" a science-fiction-ului, dar am impresia că în BSG s-a împins exagerat de mult linia dintre creativitatea spectatorului de rând şi cursul poveştii, care pare o epică fără sfârşit, într-un flux continuu de peripeţii care încep să piardă legătura cu realitatea.
Însăşi ipoteza că civilizaţia cyborg, Cylon, ar fi capabilă de atât de multe lucruri precum cele evidenţiate în film, este o ipoteză şovăielnică. Cu siguranţă însă că spectatorul de rând, adică amatorul de science-fiction, din punctul meu de vedere, e fără îndoială atras de efectele speciale deosebite (în unele situaţii) din film, şi de situaţiile de luptă realiste, însă ajunge să se piardă în detalii inutile şi chiar, la un moment dat, să nu mai fie conştient de cine este real în film, şi cine nu. Se pare că ajungem să ne întrebăm dacă nu cumva totul este o parodie bine pusă la punct de nişte creaturi pe care noi le-am inventat, şi în care noi (ca umanitate) jucam acum doar un simplu rol decorativ.
Din punct de vedere al science-fiction-ului, fără îndoială că povestea este una bine gândită... iniţial, dar prost finalizată, în cele din urmă. După mine, asta înseamnă un film la care s-a urmărit mai mult producţia de box-office, decât s-a urmărit atragerea unui public pasionat.
Probabil că sunt singurul sceptic în ceea ce priveşte această producţie. Părerea mea, totuşi, este că este un film cu o poveste slab scrisă, cu efecte speciale bune (care atrag întotdeauna privirile şi încântă simţurile celor care iubesc spaţiul), dar cu o epică deseori enervantă şi confuză. Ca să nu mai spun că încă se filmează episoade din acest serial, care nici măcar nu are un viitor concludent, şi asta după 4 sezoane!
După mine, este un serial de nota 3 din 10, o notă obţinută numai datorită efectelor speciale şi interpretării actorilor implicaţi în film.
Sărbători Fericite!
20 decembrie, 10:57pm
Doresc, din toată inima, tututor celor care iubesc, tuturor celor care urăsc, tuturor celor care suferă, tuturor celor care sunt fericiţi, tuturor celor care stau în case şi se bucura de căldură şi lumina lumânărilor de Crăciun, dar şi tuturor celor care nu au un adăpost în care să se bucure de frumuseţea Sărbătorilor de iarnă, să fiţi sănătoşi şi voioşi, să aveţi parte de multă dragoste şi să nu uitaţi niciodată de cel care a venit, pentru noi, pe Pământ, pentru a aduce Lumina şi Pacea în viaţa fiecăruia dintre noi!Click aici pentru un mic post-it, care să ne amintească de cea mai frumoasă sărbătoare a crestinitatii din toate timpurile, Crăciunul...
Conjenctura lui Goldbach
02 decembrie, 05:51pm
Mathematicus nascitur non fit, sau "Adevăratul matematician se naşte, nu se face", este convingerea sub care am citit, plin de entuziasm şi cu o foarte mare plăcere, singura lectura din afara ariei curriculare din ultima perioadă,
Unchiul Petros şi conjenctura lui Goldbach, de Apostolos Doxiadis (mulţumesc Buburuzo! :-). Dacă există persoane cărora nu le place matematica, acest gen de lectură este cu siguranţă ceva care poate provoca fascinaţie, admiraţie şi respect profund faţă de cei care îşi dedică viaţa unui ideal atât de nobil precum matematica (indiferent sub ce forma vine ea, de la teoria numerelor la probleme complicate de algebră sau analiza topologică), chiar dacă forma lui supremă de înţelegere este, ca o ironie a sorţii poate, Absolutul însuşi... iar preţul este viaţa însăşi...
V-o recomand cu multă căldură, iar pentru cei care au avut contact cu matematică în trecut (sau pentru cei cărora le-a plăcut măcar ceva din acest domeniu fascinant) sunt convins că va fi o "alma anima" binevenită.
A Walk To Remember...
21 noiembrie, 01:19am
...through the whisper of the wind... near the softness of the falling leafs... next to the tree of Life...I was born from a seed. I grew to become a burgeon, yet falling apart each time the season's chilly nights and warm rains brewed my unborn spirit. Still, I stubborned and grew, the very next day, beginning with the sun's gentle morning touch. I saw the first ray of light when I was just a leaf, found hovering in the eternal sanctity of space. I looked down and saw my roots... the roots of the tree of life. I gracefully thanked You for giving me Life. For giving me Hope. For trusting in me, in my fate. I looked up, and saw the Light, then peacefully said to myself: "This is definately my Maker's astonishing miracle for me...". Then, I looked in front of me, and I saw You. There you were, candid as a ray of light living in the Universe's deepest harmony... I fell in love with you that very instant, and knew I would never let go of that. But the seasons stamped my sap with sadness and suffering, for my destiny has been sculptured meticulously aş part of His great plan for me. And I found myself falling gently at the very touch of the summer breeze. But my fall has been a lifting feeling, for I have not fallen in the unbroken abyss, but I have reached to your arms... and found myself gracefully embracing my destiny... of everlasting Love...
My mom always said dying was a part of life... I sure wish it wasn't... nevertheless, I praise Love, for I have truely found it as part of thy heart... and I praise Him... forever...
0 comentarii | 
