Speranţe...
14 noiembrie 2006, 01:50am
Te caut în urmele încleştate în nisipul spumos al mării... în tremurul tumultos al unei gladiole fragile sub atingerea tandră a vântului peren... Mă ascund în templul unei realităţi cutremurată de dezechilibrul unui sentiment copleşitor...Dacă aş fi un fulg de nea, purtat de vânt pe adierea unei timide brize de primăvară, regăsit din mii de cristale argintii împrăştiate în toate colţurile lumii, fragil şi inocent precum un serafim, singurul loc în care m-aş regăsi ar fi alături de tine, pe buzele tale, unde m-aş topi de emoţie... şi m-aş prelinge, pentru că vreau să fiu parte din tine, acum... pentru totdeauna...
Te caut... dar nu eşti, şi nu vei fi nicioda_a.
